It`s ok to not be ok. Right?

A fost o zi plină.
Plină de monotonie, anxietate, stări de supărare, haos ~ probabil, majorităţii, ploaia oferă aceste emoţii. Nu a trecut mult de când ultimele picături s-au oprit din a mai cădea şi rosti o simfonie blândă, şi totuşi atât de rece pentru Ayael.
Dar pare că starea de linişte aşternută imediat după toate acestea este momentul favorit a băiatului.
Fără a sta prea mult pe gânduri s-a îndreptat spre lac. Uitându-se atent prin împrejurimi s-a apropiat cu paşi mărunţi de marginea lacului analizându-şi atent reflexia tremurândă din apă.

Am ramas o secunda in spatele unui copac cu Ceyra,dupa care i-am spus cainelui soptit.
-Credeam ca ai zis ca nu-i nimeni aici.
-Asa era.
Am stat acolo uitandu-ma la el,asteptand sa plece.

Apar de odata in spatele lui Timi.
-Heyaaa!

Ii pun repede mana la gura si ii fac un semn sa taca.

Ii vorbesc in soapta.
-Oi, ce ai patit?

-Nu am patit nimic doar ca nu vreau sa-l deranjez.
Ma asez jos,dand frunzele la o parte si facandu-i semn lui Sekai sa vina mai aproape.
-Uita-te la lac.

Se aplecă încet pe vine şi îşi plimbă vârful degetelor de la mâna stângă prin apă.

Ma asez langa ea.
-Mda, e superb, dar nu cred ca il vom deranja daca mergem acolo...

-Ba o sa-l deranjam,cred ca e genul ala de persoana stii tu,careia ii place linistea linistitoare.Si nu cred ca vrea sa fie deranjat de o galagioasa ca tine si de un mini trol cu par in cap.Key?
Ceyra se uita la mine.
-Si de Ceyra.

-Eu nu sunt galagioasa...

Simţurile îl anunţau din timp că nu era singur, dar asta nu i-a schimbat cu nimic starea de linişte sau dorinţa de a simţi vibraţiile reci a lacului.

-Ba esti galagioasa.
Ma uit atent la el,dupa ma las putin pe spate,lasand frunzele sa fosneasca sub mine.
-Ce linistit pare.

S-a ridicat brusc în poziţia de drepţi şi fără vre-un ocoliş a făcut câţiva paşi în faţă intrând în lac.
Ghetele lungi îl protejează destul de bine, astfel încât să nu-i pătrundă apă până la piele, deci simte nici un deranj.
-Poate e gălăgioasă, iar tu nu, dar frunzele sigur au vocea lor şi nu cântă după cum vrei tu. Murmură printre buze destul de clar astfel încât să se facă auzit de fete, bătând un mare apropo la foşnetul frunzuliţelor de mai devreme.

Iau pozitia de ghemuit si imi las capul in jos bosumflata.
-Eu chiar nu sunt galagioasa, e doar un mod pentru a-mi ascunde tristetea sau nu stiu...

Ies de dupa copac putin uuimita.
-Putea sa fie o veverita,stii?

S-a întors pe călcâie şi cu privirea fugitivă încearcă să traseze conturul trăsăturilor tinerei.
-Veveriţe? Scăpă un chicot, mutându-şi privirea spre apă. Posibil. Dar nu cred că deobicei veveriţele se ascund şi pândesc, şuşotind între ele, certându-se care e mai gălăgioasă sau nu.

-Dar eu nu
Ma rastesc putin dupa care imi dreg vocea.
-Eu nu sunt deloc galagioasa.
Cobor spre el,continuand sa vorbesc.
-Poate erau niste veverite mutant,care puteau sa vorbeasca.Orice e posibil.
Dau din umeri.

Neagă scurt din cap şi strâmbă din nas, numărând pe sărite paşii fetei.
-Veveriţe mutant? Murmură aproape surprins, revenind cu picioarele pe pământ şi încrucişându-şi braţele la piept. Ai putea fii chiar tu una, luând în considerare păru-ţi foarte lung ce se poate confunda cu (,) coada unei rozătoare, neah?

Privirea mi se modifica dintr-una deprimata intr-una uimita.
-Ai mare dreptate, deci Timi-chan m-a mintit in tot acest timp,luand o suvita din par si incepand a o molfai continui fraza: este o veverita mutant!

-N-nu sunt o veverita mutant!
Ma stramb la el si oftez.

-Oh, veveriţa s-a supărat. Murmură tânărul pe un ton ironic, prefăcându-se îndurerat.
-De ce nu? Sunt pufoase, agile, drăguţe. Au multe atuuri.

-Oh deci Timi nu e veverita, nu este pufoasa.

-Pentru ca eu nu sunt "draguta" ok? Sunt mai barbat decat alti barbati. *rad fals*
Ma uit la el si fac dupa un gest cu mana,ca sa schimbam subiectul.